Biblia - Iacov

Iac02.01 - Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului.

Iac02.02 - Căci, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost,

Iac02.03 - și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!”, și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau „Șezi jos la picioarele mele!”,

Iac02.04 - nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți judecători cu gânduri rele?

Iac02.05 - Ascultați, prea iubiții mei frați: N-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii acesteia ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

Iac02.06 - Dar voi ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor?

Iac02.07 - Nu batjocoresc ei frumosul Nume pe care-l purtați?

Iac02.08 - Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți.

Iac02.09 - Dar, dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de lege.

Iac02.10 - Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.

Iac02.11 - Căci Cel ce a zis: „Să nu preacurvești” a zis și: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

Iac02.12 - Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o Lege a slobozeniei.

Iac02.13 - Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata.

Iac02.14 - Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?

Iac02.15 - Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele,

Iac02.16 - și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

Iac02.17 - Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.

Iac02.18 - Dar va zice cineva: „Tu ai credință, și eu am fapte.” Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.